Siguranţa, 13 august 1939: “Ceauşescu Nicolae propune sa se infiinteze sectiuni turistice, teatrale, corale si culturale separate, bresla fiind obligata sa angajeze profesori si dirijori.”

Siguranta 15 august 1939 Dosar 1305
Sedinta Cercului Cultural al tineretului de linga breselele textila, pielarie, si incaltaminte.
In ziua de 14 August c. s-a tinut la sediul breslei textile, din Strada Uranus 138, o sedinta a Cercului Cultural al tineretului breslei, la care au participat 40 persoane. Vasile Cristescu, secretarul Cercului, face un raport asupra activitatii Cercului in ultima saptamina (..) a avut loc in ziua de 13 august c. la stadionul “Parcul Veseliei”. Propune luarea in legaturilor cu cercul cultural de linga bresla functionarilor particulari si inchirearea unei sali unde sa se tina sedintele cu caracter educativ si sportiv. Avram Zinghelboim, cunoscut comunist, care sa se un raport catre bresla textila, in care sa se arate succesul obtinut de cerc la serbarea campeneasca din ziua 13 August, solicitandu-i sprijinul pentru a-si desvolta cat mai mult activitatea. Vasile Cristescu prezinta un plan de activitate prin care se propune sa se tina trei sedinte saptaminale.
-2-
Sa se organizeze un program artistic la toate serbarile pe cari bresla textila le da in fiecare saptamina, etc.
Ceausescu Nicolae propune sa se infiinteze sectiuni turistice, teatrale, corale si culturale separate, bresla fiind obligata sa angajeze profesori si dirijori.
Jelescu Valon, secretar al breslei din industriile pielariei si incaltamintei, propune ca cercul cultural sa aiba o conducere aparte, care sa se ocupe numai de educarea tineretului in toate directiunile, dand mandat lui Nicolae Ceausescu sa reprezinte bresla cismarilor in acest cerc.
Siguranta 14 August 1939 Dosar 1309
Manifestatie comunista la serbarea campaneasca a breslei lucratorilor din industrile pielariei si incaltamintei.
In ziua de 13 August c., dupa amiaza a avut loc la stadionul Ministerului Muncii din Parcul Veseliei, serbarea campeasca organizata de bresla lucratorilor din industriile pielariei si incaltamintei, la care au participat peste 1000 muncitori majoritatea evrei.
Serbarea a discurs in liniste conform programului fixat. pina la orele 21,30 – 22, cand a avut loc impartirea cartilor postale ilustrate pentru alegerea “Reginei Muncii”. Comunistii au folosit aceasta ocazie pentru a o transforma in manifestatie comunista. Pe cartile postale trimise s-au scris declaratiuni de adeziune si pentru eliberarea comunistilor Ilie Pintilie, Iliescu Alexandru (tatal  fostului presedinte Ion Iliescu), Matei Socor (Elena Ceausescu confirma in dosarul de cadre ca o cunoaste Matei Socor si Andrei Neagu, 5 – 1 – 1950 ) (vezi dosarul de cadre Elena Ceausescu), Sandru Ovidiu, si altii. Textul acestor carti postale, citit cu voce tare de cunoscutii comunisti Ceausescu Nicolae, membru in comisiunea centrala a tineretului comunist, Avram Zighelboim si Eftimie Iliescu (fratele lui Alexandru Iliescu), a fost folosit de comunistii prezenti ca prilej pentru a manifesta si a lansa lozinci comuniste, ca “Vrem eliberarea detinutilor politici”, “Vrem imbunatatirea regimului in inchisori”, “Vrem eliberarea lui Ilie Pintilie, Sandru Ovidiu, Zighelboim Strul, Iliescu Alexander, etc.
Regina Muncii a fost aleasa comunista Lenuta Petrescu, lucratoare la fabrica “Jaquard”, identificata conducatoarea sectiei de tineret din Sectorul II Negru, care dupa alegerea s-a adresat muncitorilor cu cuvintele: “Multumesc proletariatului constient de eforturile facute pentru apararea libertatii (..) Cerem paine si dreptate, intrarea in legalitate, eliberarea lui Gheorghe Valcescu, etc.
In acelasi sens a vorbit apoi Nicolae Ceausescu. De remarcat faptul ca majoritatea celor care au condus aceasta manifestatie erau membrii Cercului cultural de pe linga breslele din industriile textile, pielarie si incaltaminte.
Desi sesizat de organele Prefecturei Politiei Capitalei, Marin Radutu, presedintele breslei muncitorilor din industriile pielariei si incaltamintei, care a organizat aceasta serbare, a refuzat sa intervina pentru a pune capat acestei manifestatii, declarand ca muncitorii sunt liberi sa-si spuna opiniile lor.
Siguranţa 24 iulie 1939 Dosar 995
Scoala Superioara de Cadre a PARTIDULUI COMINST ROMAN.
-Intre 26 iunie si 20 iulie c. a functionat la Ploiesti, intr-o casa conspirativa ce urmeaza a fi indentificata prima scoala superioara de cadre a PARTIDULUI COMUNIST ROMAN.
-2-
Au participat 6 tineri comunisti, dintre care NICOLAE CEAUSESCU cismar, NEAGU ANDREI si un setebist, din partea organizatiunei locale a PARTIDULUI COMUNIST din Bucuresti; un muncitor metalurgist CARP din Iasi din partea Regionalei Moldovei; Un comunist turc care activeaza in Regionala comunista a Dobrogei cu numele conspirativ SULEIMAN si un reprezentant al Regionalei Bucovinei cu numele conspirativ de MISU, in curs de identificare. Programul, aplicat cu strictete in fiecare zi, a constat din conferinte explicative tinute in cursul diminetei de catre conducatoarea scoalei si seminarii care aveau loc dupa amiaza, cand se desbateau in contradictoriu, probemele explicate in conferintele de dimineata. Ultima parte a programului se desfasura seara intre ora 21-23, cand cursistii descriau si discutau fapte personale din viata de toate zilele, intamplari din viata de partid, dorinte, slabiciuni, etc. Discutiunile fiind stimulate cu mult tact de conducatoarea scoalei cu scopul de a fixa precis individualitatea fiecaruia. Concluzia la care s-a ajuns din dezbaterea acestei chestiuni, este ca exista doua cai prin care se poate transforma Parlamentul intr-o institutie revolutionara: – printr-un partid de opozitie; – Prin creierea unei fractiuni opozitioniste in sanul Parlamentului legal.
Sarcina Partidului Comunist Roman fata de actualul regim politic, care exclude posibilitatea creierei unui partid legal de opozitie, este de a forma in sanul Parlamentului actual o grupare opozitionista, formata din elemente democrate, care sa sutine punctul de vedere al partidului COMUNIST ROMAN, in politica interna si externa a tarii. S-a precizat, ca in acest sens, comunistii au asentimentul deputatilor democrati: MATA, LEANCA, VAJOREANU, GEORGESCU.
2/ PARTIDUL COMUNIST ROMAN si PRESA, Concluzia, activitatea pe calea presei ilegale si penetratiei in presa legala. PARTIDUL COMUNIST ROMAN POSEDA publicatiunea clandestina SCANTEIA, organul central bilunar al comitetului central si editeaza brosuri de propaganda tratand problemele mai importante de partid. In presa legala s-a subliniat actiunea pe care intelectualii comunisti oduc prin publicatiunile de stanga FACLA si AZI.
Sarcina Partidului Comunist Roman este sa se lupte pentru acordarea dreptului de autodemnitare (…)
FASCISMUL – este definit de comunisti GUVERNAREA PIRAMIDALA A OLOGARHIEI IN DECANDENTA.
4/ SITUATIA ORGANIZATORICA A PARTIDULUI COMUNIST ROMAN. un partid unic cu conducere unitara si cu disciplina de partid, sub controlul INTERNATIONALEI III-a. Situatia organizatorica a Partidului Comunist Roman s-a intarit: poseda zece mii de membrii in toata tara, dintre care 600 in Capitala, constituiti in 30 celule.
Judecând după documentele Siguranţei, se pare că tânărul Ceauşescu s-a ocupat de activităţi cultural-artistice. Breasla cizmarilor avea un „cerc cultural“, unde s-au strecurat şi comuniştii. Între două cântece şi-o poezie, meseriaşii intonau şi Internaţionala. În 1939, Siguranţa l-a depistat pe Ceauşescu făcând propagandă printre cizmari şi tăbăcari. Cu folos, se pare. În toamnă, a fost ales în CC al UTC.
Nicolae Ceauşescu a părăsit Doftana la începutul lunii decembrie 1938. Peste o lună împlinea 21 de ani. Dintre aceştia, trei îi trăise departe de lume, în universul special al închisorii. Dosarul personal de la Siguranţă a înregistrat şi „zestrea” tânărului la ieşirea din puşcărie. Conform procesului-verbal întocmit de agenţii Poliţiei Sociale, avea asupra sa „96 de lei, un pachet de primeneli, portofel, cravată, curea, fular, una bastistă, portţigaret de lemn, mănuşi de lână”. Un tânăr dichisit, după efectele personale preluate de la administraţia închisorii.
„Am luat imediat legătura cu Popa Emil şi cu David Constantin”, şi-a povestit el în autobiografia din 1945 primele mişcări după ieşirea din temniţă. Cu Emil Popa şi Constantin David stătuse o vreme la Doftana. „Am fost dat să lucrez la tineret în Comitetul Judeţean care se ocupă cu tineretul, scrie mai departe viitorul şef al partidului şi statului. În primăvară am fost dat în Comisia Centrală a Tineretului unde am lucrat cu Taşcă”. A fost numit, aşadar, în conducerea organizaţiei UTC pe Capitală. În acel timp, Constantin David era secretar al Comitetului de Partid Bucureşti.
Era vremea „dictaturii regale”, a partidului unic înfiinţat de monarh. Şi a breslelor de inspiraţie „fascistă” care înlocuiseră sindicatele, cucerire a stângii începutului de secol.
Îndemn la poezie
Aşa a fost instruit şi Nicolae Ceauşescu. În jurul breslelor apăruseră aşa-numitele „cercuri culturale”. Acestea organizau pentru tinerii lucrători ieşiri la iarbă verde, serbări şi excursii în jurul Bucureştiului. O modalitate de petrecere a timpului liber. Dar şi o cale de a-i apropia de ideile stângii. Şi de a-i integra în mişcare. Nicolae Ceauşescu s-a ocupat în 1939 de cercul cultural de pe lângă breasla meseriaşilor din industriile textilă, de pielărie şi încălţăminte.
Pentru primele contacte s-a orientat spre angajaţii cumnatului său, de la cizmăria din Calea Şerban Vodă nr. 11. Tache Clisu, fost lucrător la Rusescu, a fost arestat în vara lui 1940. Cu acea ocazie a povestit poliţiştilor cum a procedat cu el cumnatul patronului. Declaraţia lucrătorului se găseşte în dosarul făcut de Siguranţă cu ocazia descoperirii unor nuclee uteciste în iulie 1940. „După ce a ieşit din închisoare, acum doi ani, le-a spus Clisu anchetatorilor, a venit la mine la atelier şi mi-a propus să iau parte la şedinţele unui cerc cultural, pe lângă breasla cizmarilor. După propunerea lui am venit zilnic la şedinţele breslei şi am jucat în două piese la nişte serbări date de breaslă. În timpul aceasta, Ceauşescu mi-a făcut cunoştinţă cu un tânăr care mi-a vorbit despre mişcarea comunistă şi m-a dus la o excursie în Pădurea Băneasa la cari au luat parte mai mulţi tineri comunişti – băeţi şi fete cu care ocazie s-au cântat cântece comuniste printre cari şi un cântec cu numele Internaţionala”.
În luna mai 1939 Nicolae Ceauşescu a fost semnalat în mai multe note ale Poliţiei, ataşate la dosarul de „luptător antifascist”. De pildă într-o însemnare din 18 mai 1939, care consemna planurile uteciştilor pentru ziua de 8 iunie 1939. La acea dată se împlineau nouă ani de la urcarea pe tron a regelui Carol al II-lea. Pentru celebrarea momentului fuseseră plănuite mai multe ceremonii. Printre altele, tinerii organizaţi în Straja Ţării urmau să prezinte salutul lor suveranului. UTC Bucureşti, se scria în nota Poliţiei de Siguranţă, intenţiona să „înceapă o acţiune de propagandă contra organizării tineretului în Straja Ţării şi instrucţiei premilitare, pe consideraţiunea că aceste instrucţiuni urmăresc fascizarea tineretului muncitor şi intelectual”.
Peste trei zile, o notă a Corpului Detectivilor îi semnalează prezenţa prin fabricile de încălţăminte din Bucureşti. O comisie formată din cinci persoane a vizitat întreprinderile Grigoriu, Talpa şi Mociorniţă, scriau poliţiştii. Şeful grupului era Marin Răduţu, secretarul breslei din industria de pielărie şi încălţăminte. Alături de el – încă trei muncitori de la fabricile Talpa, Bourul şi Naţionala. Plus Ceauşescu, „cizmar”. Despre el, Poliţia nu a consemnat că ar fi fost angajat undeva. Cei cinci au mers ca să-i convingă pe muncitori să se înscrie în breasla cizmarilor. „Pentru ca apoi aceştia să treacă la acţiuni revendicative”, avertizau agenţii.
La finele lunii mai 1939, utecistul Ceauşescu a ajuns în arestul poliţiei, unde a rămas o săptămână. Interogat de agenţi, şi-a dat un domiciliu , pe strada Pecineaga nr. 50. La 2 iunie a fost eliberat.
Promovat în CC al UTC
Până la capătul anului i s-au mai întâmplat o sumedenie de lucruri. În lunile iunie-iulie 1939 activistul UTC a participat la o şcoală de cadre organizată de partid la Ploieşti. În septembrie, după cum declara în autobiografie, a participat la o şedinţă UTC. Din conducerea partidului a fost prezent Ştefan Foriş, membru în Secretariat însărcinat cu coordonarea UTC. Din câte şi-a amintit el în 1945, Ceauşescu a prezentat raportul asupra problemelor tineretului comunist. Şi a făcut unele propuneri de îmbunătăţire a activităţii, cu care delegatul partidului nu a fost de acord. La 13 septembrie, agenţii s-au dus după el la domiciliul pe care-l declarase la arestarea din mai. Au constatat că iarăşi îi trăsese pe sfoară. „Cercetând în strada Pecineaga nr. 50 despre individul Ceauşescu N., scria poliţistul trimis să-i ia urma, aici am găsit prezinte pe Alex. Toma, proprietar, care ne informează că cel căutat este necunoscut. Nu l-a avut niciodată ca chiriaş”.
În lunile următoare, partidul comunist a încercat revigorarea activităţii UTC-ului. S-au ţinut mai multe şedinţe, la care a participat şi Ceauşescu. „În noiembrie 1939 s-a organizat UTC, scria el în autobiografie. Am fost pus în Comitetul Central al UTC împreună cu Taşcă şi Miron şi mai târziu cu alţii”.
Siguranţa a sesizat că ceva se petrece şi a operat arestări. Tânărul cizmar a reuşit să scape, dar a fost condamnat în lipsă la trei ani de închisoare.
“În noiembrie 1939, s-a organizat UTC. Am fost pus în Comitetul Central al UTC împreună cu Taşcă şi Miron Constantinescu.”
Nicolae Ceauşescu
Carol al II-lea, predecesorul lui Ceauşescu
Multe se schimbaseră în România începând cu anul 1936, când Ceauşescu încetase a mai fi un om liber. Din februarie 1938, Carol al II-lea proclamase regimul de dictatură regală. În aceeaşi lună s-a adoptat o nouă Constituţie, ce dădea puteri sporite regelui. Activitatea partidelor politice fusese interzisă. La 16 decembrie 1938 apăruse o formaţiune unică, Frontul Renaşterii Naţionale.
Primul partid „de masă” din istoria României. Teoretic, F.R.N. cuprindea toţi cetăţenii ţării care împliniseră vârsta de 21 de ani. Excepţii – militarii şi judecătorii. Şeful Frontului era regele Carol al II-lea. Adolescenţii erau cuprinşi în organizaţia paramilitară Straja Ţării. „Străjerii” – strămoşii pionierilor din vremea lui Ceauşescu. Înfiinţată în 1937, a fost reorganizată un an mai târziu. Au fost desfiinţate şi sindicatele. În locul lor, după model fascist, prin decret regal, au fost create bresle, în octombrie 1938.
Elev la „şcoala de vară” a PCR
În vara lui 1939, Nicolae Ceauşescu a participat la o „şcoală de cadre” organizată de partidul comunist. „În iunie-iulie am fost o lună la o şcoală de cadre împreună cu încă 5 tovi, scria el în autobiografia din 1945. Problema principală care a fost prelucrată a fost Istoria Partidului Bolşevic”.
În vara lui 1939, Ceauşescu l-a cunoscut pe Bela Breiner, liderul partidului din acea vreme Foto: Arhivele Naţionale
„Şcoala” era departe de înţelesul consacrat al termenului. În condiţii de clandestinitate, numărul cursanţilor nu putea fi decât foarte mic. Iar locul unde s-au ţinut cursurile – o casă obişnuită din Ploieşti, închiriată în acest scop. Într-o autobiografie din dosarul lui de cadre, Andrei Neagu, cursant al şcolii, şi-a amintit cine i-au fost colegii. Nicolae Ceauşescu, Nicu Tudor, Petre Gheorghe şi Constantin Carp. La acel moment, Nicu Tudor era şeful organizaţiei Bucureşti a PCR şi, fără ştirea celorlalţi, informator al Siguranţei. Întors la Bucureşti, acesta a povestit poliţiei despre şcoala de cadre. Pe baza turnătoriilor lui Nicu Tudor, agentul cu care lucra a scris o notă către superiori. Document păstrat în dosarul de „luptător antifascist” al lui Nicolae Ceauşescu de la Arhivele Naţionale.
După ore, program de socializare
Din informaţiile poliţiei, lecţiile au fost predate de o activistă din Regionala Prahova. În ultimele zile ale cursului ar fi venit şi Bela Breiner, şeful partidului din acea perioadă. „În ultimele zile, acesta a inspectat activitatea şi gradul de pregătire al cursanţilor”, se scria în notă. Dimineaţa, elevii audiau cursurile ţinute de activistă. Iar după-amiaza, la seminare, se discutau problemele explicate în prima parte a zilei. „Ultima parte a programului se desfăşura seara între orele 21.00 şi23.00, raporta poliţistul, când cursanţii descriau şi discutau faptele personale din viaţa de toate zilele, întâmplări din viaţa de partid, dorinţe, slăbiciuni. Discuţiile erau conduse de conducătoarea şcolii, cu scopul de a fixa individualitatea fiecăruia”.
La cursul de la Ploieşti, Ceauşescu a învăţat despre istoria Partidului Bolşevic al Uniunii Sovietice şi a Partidului Comunist Român. Din datele culese de Siguranţă de la Nicu Tudor, s-au dezbătut şi probleme „la zi”. Atitudinea partidului faţă de Frontul Renaşterii Naţionale, Straja Ţării şi bresle. „Sarcina partidului comunist român, specifica documentul Siguranţei, este de a se infiltra în mijlocul organizaţiilor de tineret cu caracter fascist, ca străjeri, premilitari etc şi a căuta să întoarcă simpatiile acestora pentru mişcarea democratică”. Breslele, li s-a mai spus cursanţilor, au fost create pentru a îngrădi libertăţile muncitorilor şi pentru a le distrage atenţia de la adevăratele lor interese.
Ministrul Gheorghe Mârzescu, duşmanul lui Ceauşescu
După interzicerea partidului lor în 1924, faptele comuniştilor intrau sub incidenţa Legii pentru reprimarea unor infracţiuni contra liniştii publice. A rămas cunoscută ca „legea Mârzescu”, după numele ministrului de Interne care-o iniţiase.
Acţiunile comuniştilor se limitau, în majoritatea cazurilor, la propaganda scrisă şi orală. Odată cu „legea Mârzescu”, asemenea fapte erau considerate infracţiune. După grevele din 1933, legislaţia a fost amendată, în sensul înăspririi.
La 1 ianuarie 1937 a intrat în vigoare un nou Cod Penal, al doilea din istoria României, după cel adoptat în vremea lui Al. Ioan Cuza, în 1865. La aceste texte de lege făceau apel procurorii care cereau condamnarea militanţilor comunişti. După aceleaşi legi a fost judecat şi Ceauşescu.
Textilista Lenuţa Petrescu, aleasă miss cu ajutorul rudei lui Ion Iliescu
In dosarul lui Nicolae Ceauşescu de la Siguranţă apare pomenită şi viitoarea lui soţie.
Au fost împreună la o petrecere în aer liber. După experienţa Griviţei, poliţia monitoriza atent muncitorimea. Agenţi strecuaţi în mulţime participau la întrunirile breselor. Se inflitrau la serbările, şezătorile şi petrecerile câmpeneşti organizate de acestea. Trăgeau cu urechea la ce se discută, ce se cântă, ce se scandează. Testau, aşadar, „starea de spirit” a „proletariatului”.
In 13 august 1939, breasla lucrătorilor din industriile textilă, pielărie şi încălţămintei a organizat o serbare câmpenească în Parcul Veseliei, din cartierul Ferentari. După obicei, un poliţist a fost de faţă şi a spionat participanţii. Circa o mie, majoritatea evrei, raporta agentul. În programul serbării era prevăzut şi un concurs. Tânăra care izbutea să vândă cele mai multe cărţi poştale era declarată „Regina Muncii”. În jurul orei 22.00 au fost distribuite cărţile poştale, observase poliţistul.
„Comuniştii au folosit această ocazie, nota acesta în raportul către superiori, pentru a o transforma în manifestaţie comunistă. Pe cărţile poştale trimise s-au scris declaraţiuni de adeziune şi pentru eliberarea comuniştilor Ilie Pintilie, Iliescu Alexandru, Matei Socor, Şandru Ovidiu şi alţii.
Textul acestor cărţi poştale, citit cu voce tare de cunoscuţii comunişti Ceauşescu Nicolae, membru în comisiunea centrală a tineretului comunist, Avram Zighelboim şi Eftimie Iliescu, a fost folosit de comuniştii prezenţi ca prilej pentru a manifesta şi a lansa lozinci comuniste, ca «Vrem libertatea deţinuţilor politici», «Vrem îmbunătăţirea regimului din închisori», «Vrem libertatea lui Ilie Pintilie, Şandru Ovidiu, Zighelboim Ştrul, Iliescu Alexandru»”.
Îmbinând utilul cu plăcutul
În afară de Ceauşescu, vorbitorii remarcaţi de agent erau rudele celor pentru care se scanda. Avram Zighelboim, militant comunist, era fratele lui Ştrul. Mai aveau o soră, Sara, căsătorită după război cu Mihail Roller, „specialistul” partidului în probleme de istorie. Eftimie Iliescu, alt lucrător cizmar, era fratele lui Alexandru Iliescu, tatăl viitorului preşedinte al României. Alexandru Iliescu fusese arestat în acea vară, împreună cu Ilie Pintilie.
Cele mai multe cărţi poştale a vândut Lenuţa Petrescu, muncitoare textilistă la fabrica Jaquard din Bucureşti. „Conducătoarea secţiei de tineret din sectorul II de Negru”, consemna conştiincios agentul. Dacă a fost ajutată de comuniştii prezenţi, omul legii n-a mai consemnat. Doar ce-ar fi spus ea, în calitate de laureată. „Mulţumesc proletariatului conştient de eforturile făcute pentru apărarea libertăţii şi a martirilor clasei muncitoare. Cerem pâine şi dreptate, intrarea în legalitate, eliberarea lui Gheorghe Velcescu”. După „Regină” a vorbit tânărul Nicolae. „În acelaşi sens” cu noua „Regină a Muncii”, a notat poliţistul.
Printre comunişti si Lenuţa Petrescu a cerut eliberarea lui Gheorghe Velcescu
Gheorghe Velcescu, a cărui eliberare o ceruse Lenuţa Petrescu (foto), era un vechi militant comunist. Activase şi în vechea mişcare socialistă. În 1921, la fondarea Partidului Comunist, a trecut de partea extremei stângi, care a aderat la Internaţionala a III-a. Ulterior a activat în sindicate. În 1929 a participat la Congresul Sindicatelor Unitare, „roşii”, ţinut la Timişoara. După cum a declarat într-un interviu din anii ’70 (Cum ne comportăm?, Ed. a II-a, Editura Politică, Bucureşti, 1979), Velcescu crease sindicatul „Ciocanul”, al lucrătorilor cizmari. Frecventând acest sindicat devenise comunist şi Ceauşescu.
————
Elena Ceausescu a fost, fara indoiala, persoana care a influentat in mod decisiv, in anii ’80, destinul Romaniei si pe cel al sotului ei. Vicleana, rea, intriganta si hrapareata sunt numai cateva din adjectivele atribuite de cei care au stat in apropierea familiei conducatoare atunci cand au caracterizat-o pe tovarasa de viata a lui Nicolae Ceausescu . Nu se stie exact cand s-au cunoscut cei doi. Istoricul Ion Petcu precizeaza in cartea sa „Ceausescu – un fanatic al puterii, Biografie neretusata“ ca este posibil ca prima intalnire dintre cei doi sa fi avut loc in 1 aprilie 1939. La acea data, Nicolae a participat la Cercul cultural al breslei din imbracaminte, unde a fost prezenta si tanara Lenuta Petrescu, tesatoare la fabrica „Jaqard“.

sursa: http://ceausescunicolae.wordpress.com/2011/08/09/siguranta-13-august-1939-au-fost-impreuna-la-o-petrecere-in-aer-liber-dupa-%E2%80%9Eregina-a-vorbit-tanarul-nicolae-ceausescu-21-ani-%E2%80%9Ein-acelasi-sens-cu-noua-%E2%80%9Eregina-a-munc/